Începând cu 1 ianuarie 2026, intră în vigoare modificări semnificative ale Codului de procedură fiscală, care schimbă modul în care contribuabilii pot solicita eșalonarea obligațiilor fiscale restante către bugetul de stat. Noile prevederi au fost anunțate oficial de Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) și vizează o restructurare a mecanismului de eșalonare la plată.
Potrivit autorității fiscale, scopul reformei este eliminarea tratamentelor preferențiale, prevenirea folosirii abuzive a eșalonărilor și menținerea acestui instrument ca formă de sprijin pentru contribuabilii de bună-credință care se confruntă cu dificultăți financiare temporare. Reprezentanții ANAF susțin că vor continua dialogul cu mediul de afaceri și vor oferi clarificări celor interesați, astfel încât aplicarea noilor reguli să fie unitară și corectă. Fiscul subliniază că modificările nu au caracter punitiv, ci fac parte dintr-un demers mai amplu de consolidare a disciplinei fiscale. Noile reglementări stabilesc în mod explicit două forme de eșalonare la plată: eșalonarea simplificată și eșalonarea clasică. Fiecare are condiții distincte de accesare, durată și cerințe privind garanțiile. Eșalonarea în formă simplificată este concepută ca o soluție accesibilă pentru contribuabilii cu restanțe fiscale reduse, generate de probleme temporare de lichiditate.
Conform noilor prevederi, aceasta poate fi solicitată în următoarele condiții:
- este disponibilă tuturor contribuabililor, în limita unor plafoane maxime;
- pentru persoanele fizice, plafonul este stabilit la 100.000 de lei;
- pentru persoanele juridice, plafonul maxim este de 400.000 de lei.
În cazul firmelor, accesarea acestei forme de eșalonare este condiționată de îndeplinirea simultană a mai multor criterii:
- societatea trebuie să fie înființată de cel puțin 12 luni;
- obligațiile fiscale restante nu pot avea o vechime mai mare de 12 luni;
- durata maximă a eșalonării este de 12 luni;
- nu este necesară constituirea de garanții și nici prezentarea unui contract de fideiusiune, eșalonarea fiind acordată exclusiv pe baza cererii depuse.
ANAF apreciază că această variantă reduce birocrația și oferă un sprijin real contribuabililor care se confruntă cu dificultăți punctuale. Pentru situațiile financiare mai complexe sau pentru datorii de valoare ridicată, contribuabilii pot apela în continuare la eșalonarea clasică.
Aceasta:
- este disponibilă atât persoanelor fizice, cât și celor juridice;
- se adresează contribuabililor care pot demonstra capacitatea de a respecta un plan de rambursare;
- poate fi acordată pe o perioadă de până la 5 ani;
- nu este supusă unui plafon maxim al datoriilor;
- presupune, de regulă, constituirea de garanții sau, în anumite cazuri, prezentarea unui contract de fideiusiune.
Contractul de fideiusiune este solicitat în special în situațiile în care:
- contribuabilul înregistrează și alte datorii care nu fac obiectul eșalonării;
- nu deține bunuri sau bunurile sunt insuficiente pentru garantarea sumelor datorate;
- firma solicitantă a fost înființată cu mai puțin de 12 luni înainte de depunerea cererii.
De asemenea, fideiusiunea poate fi impusă la modificarea sau menținerea unei eșalonări, pentru acoperirea obligațiilor suplimentare sau exigibile. ANAF precizează că aceste garanții sunt executate doar în cazul nerespectării graficului de plată. Autoritatea fiscală explică faptul că schimbările au fost determinate de numeroase situații în care eșalonările au fost folosite ca mijloc de amânare nejustificată a obligațiilor fiscale. În trecut, unii contribuabili acumulau datorii considerabile, obțineau eșalonări, iar pe parcursul acestora restanțele creșteau, ajungându-se ulterior la insolvență sau concordat preventiv, cu șanse minime de recuperare a creanțelor de către stat.
Prin noile reguli, ANAF urmărește:
- prevenirea acumulării unor datorii fiscale nesustenabile;
- descurajarea utilizării abuzive a eșalonărilor;
- protejarea bugetului de stat și creșterea predictibilității veniturilor fiscale.
ANAF a ținut să clarifice și aspectele legate de răspunderea solidară, precizând că legislația în acest domeniu rămâne neschimbată. Astfel, contribuabilii care acționează cu bună-credință și își declară și achită obligațiile fiscale la termen nu pot fi trași la răspundere solidară. Această mențiune vine în contextul îngrijorărilor exprimate de mediul de afaceri privind o posibilă extindere a răspunderii personale. Fiscul subliniază că eșalonarea la plată rămâne un mecanism funcțional și accesibil pentru contribuabilii care demonstrează intenția reală de a-și onora obligațiile fiscale.
Forma simplificată este destinată datoriilor mai mici și situațiilor temporare, în timp ce eșalonarea clasică oferă soluții pentru cazuri complexe, într-un cadru mai strict și mai bine reglementat. Măsurile se aplică exclusiv în procedurile prevăzute de lege și nu afectează automat toți contribuabilii.
